FÁRSĂ, farse, s.f. 1. Comedie cu conţinut uşor, în care comicul provine în primul rând din vorbe de spirit şi din situaţii amuzante, uneori burleşti (nu din studiul aprofundat al caracterelor). 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloace folosite în aeest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cornel, 6 May 2004 | Greşeală de tipar

FÁRSĂ s. festă, ghiduşie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărâmbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculanţă, (prin Ban. şi Transilv.) şalmă, (prin Transilv.) şăncălănie, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~e!)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

fársă s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

FÁRS//Ă ~e f. 1) Piesă comică de proporţii mici, cu un subiect simplu, în care comicul rezultă din vorbe de spirit şi din situaţii amuzante. 2) Faptă prin care este păcălită o persoană; festă; mascaradă. /<fr. farce
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar

FÁRSĂ s.f. 1. Comedie uşoară în care comicul reiese mai ales din situaţii hazlii, bufonerie. 2. Păcăleală, festă. [< fr. farse, it. farsa].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 12 Mar 2005 | Greşeală de tipar